User's Manual

22
DNS Server Address (Domain Name System) (Adresă server
Sistem de nume de domeniu DNS)
DNS permite computerelor gazdă de pe Internet să aibă un nume de domeniu
şi una sau mai multe adrese IP. Un server DNS păstrează o bază de date a
computerelor gazdă şi a numelor de domeniu şi a adreselor IP ale acestora,
astfel încât atunci când un utilizator introduce un nume de domeniu în
browserul de Internet, utilizatorul să e trimis la adresa IP corectă. Adresa
serverului DNS utilizată de computerele din reţeaua dumneavoastră de
domiciliu este locaţia serverului DNS la care a fost asociat ISP-ul dumneavoastră.
Modem DSL - Linie abonat digital
Un modem DSL utilizează liniile dumneavoastră telefonice existente pentru a
transmite date la viteze ridicate.
Spectru împrăştiat de secvenţă directă (pentru 802.11b)
Spectrul împrăştiat (cu bandă largă) utilizează un semnal de bandă îngustă
pentru a direcţiona transmisia spre un segment al bandei de frecvenţă sau
spectrului radio. Secvenţa directă este o tehnică de spectru împrăştiat cu
ajutorul căreia semnalul transmis este direcţionat către un interval anume de
frecvenţă.
Sistemele secvenţă-directă comunică prin transmiterea continuă a unui
model redundant de biţi numit secvenţă chipping (de fragmentare). Fiecare
bit al datelor transmise este împărţit în fragmente şi rearanjat într-un cod de
împrăştiere pseudo-aleatoriu, astfel încât să formeze secvenţa de fragmentare.
Secvenţa de fragmentare este combinată cu un ux de date transmise pentru a
produce semnalul de ieşire.
Clienţii de mobil fără r care primesc o transmisie secvenţă-directă utilizează
codul de împrăştiere pentru a reorganiza secvenţa de fragmente în biţi, astfel
încât să recreeze datele originale transmise de dispozitivul fără r. Interceptarea
şi decodarea unei transmisiuni secvenţă-directă necesită un algoritm predenit
care să asocieze codul de împrăştiere utilizat de către dispozitivul fără r
transmiţător clientului de mobil fără r receptor.
Acest algoritm este stabilit de către specicaţiile IEEE 802.11b. Redundanţa
bitului din secvenţa de fragmentare permite clientului de mobil fără r
receptor să recreeze modelul original de date, chiar dacă biţii din secvenţa de
fragmentare sunt corupţi datorită interferenţelor. Raportul dintre fragmente
şi bit se numeşte raport de împrăştiere. Un raport mare de împrăştiere creşte
rezistenţă semnalului la interferenţe. Un raport mic de împrăştiere măreşte
lăţimea de bandă disponibilă utilizatorului. Dispozitivul fără r utilizează o
rată constantă de fragmentare de 11 Mchips/ pentru toate ratele de date,
dar utilizează scheme de modulaţie diferite pentru a coda mai mulţi biţi per
chip (fragment) la rate de date mai ridicate. Dispozitivul fără r este capabil să
suporte o rată a transmisiei de date de 11 Mbps, dar zona de acoperire este mai
mică de 1 sau 2 Mbps, întrucât aria de acoperire se micşorează pe măsură ce se
măreşte lăţimea benzii.