User's Manual

80
NOTĂ: Folosiţi o adresă IP statică pentru clientul local, pentru ca
operaţia de redirecţionare a porturilor să se deruleze corect. Consultaţi
secţiunea 4.2 LAN pentru mai multe informaţii.
• Port local: Introduceţi un port specic pentru a primi pachetele
redirecţionate. Lăsaţi acest câmp necompletat dacă doriţi ca
pachetele primite să e redirecţionate către intervalul de porturi
specicat.
• Protocol: Selectaţi protocolul. În cazul în care aveţi dubii, selectaţi
opţiunea BOTH (Ambele).
Pentru a verica dacă opţiunea Port Forwarding (Redirecţionare
porturi) a fost congurată cu succes:
• Vericaţi dacă serverul sau aplicaţia este congurată şi funcţionează.
• Veţi avea nevoie de un client din afara reţelei LAN, dar care să aibă
acces la Internet (denumit „client Internet”). Acest client nu trebuie
să e conectat la ruterul ASUS.
• Pe clientul Internet, folosiţi IP-ul WAN al ruterului pentru a accesa
serverul. Dacă redirecţionarea porturilor este congurată cu succes,
ar trebui să puteţi accesa şierele sau aplicaţiile.
Diferenţe între triggeringul de port şi redirecţionarea porturilor:
• Triggeringul de port va funcţiona chiar dacă nu se congurează
o adresă IP specică în reţeaua LAN. Spre deosebire de
redirecţionarea porturilor, care necesită o adresă IP statică în reţeaua
LAN, triggeringul de port permite redirecţionarea dinamică a
porturilor prin intermediul ruterului. Intervale predeterminate de
porturi sunt congurate să accepte pentru o anumită perioadă de
timp conexiunile primite. Triggeringul de port permite mai multor
computere să execute aplicaţii care în mod normal ar necesita
redirecţionarea manuală a aceloraşi porturi către ecare PC din
reţea.
• Triggeringul de port oferă o mai mare securitate decât
redirecţionarea porturilor, deoarece porturile de intrare nu sunt
deschise în permanenţă. Acestea se deschid numai când o aplicaţia
realizează o conexiune de ieşire prin intermediul portului de
declanşare.