User's Manual
44
• IP local: Introduceţi adresa IP a clientului din reţeaua LAN.
NOTĂ: Folosiţi o adresă IP statică pentru clientul local, pentru ca operaţia de
redirecţionare a porturilor să se deruleze corect. Consultaţi secţiunea 4.2 LAN
pentru mai multe informaţii.
• Port local: Introduceţi un port specific pentru a primi pachetele
redirecţionate. Lăsaţi acest câmp necompletat dacă doriţi ca
pachetele primite să fie redirecţionate către intervalul de porturi
specificat.
• Protocol: Selectaţi protocolul. În cazul în care aveţi dubii, selectaţi
opţiunea BOTH (Ambele).
Pentru a verifica dacă opţiunea Port Forwarding (Redirecţionare
porturi) a fost configurată cu succes:
• Verificaţi dacă serverul sau aplicaţia este configurată şi funcţionează.
• Veţi avea nevoie de un client din afara reţelei LAN, dar care să aibă
acces la Internet (denumit „client Internet”). Acest client nu trebuie să
fie conectat la ruterul ASUS.
• Pe clientul Internet, folosiţi IP-ul WAN al ruterului pentru a accesa
serverul. Dacă redirecţionarea porturilor este configurată cu succes,
ar trebui să puteţi accesa fişierele sau aplicaţiile.
Diferenţe între triggeringul de port şi redirecţionarea porturilor:
• Triggeringul de port va funcţiona chiar dacă nu se configurează o
adresă IP specifică în reţeaua LAN. Spre deosebire de redirecţionarea
porturilor, care necesită o adresă IP statică în reţeaua LAN,
triggeringul de port permite redirecţionarea dinamică a porturilor
prin intermediul ruterului. Intervale predeterminate de porturi
sunt configurate să accepte pentru o anumită perioadă de timp
conexiunile primite. Triggeringul de port permite mai multor
computere să execute aplicaţii care în mod normal ar necesita
redirecţionarea manuală a aceloraşi porturi către fiecare PC din reţea.
• Triggeringul de port oferă o mai mare securitate decât
redirecţionarea porturilor, deoarece porturile de intrare nu sunt
deschise în permanenţă. Acestea se deschid numai când o aplicaţia
realizează o conexiune de ieşire prin intermediul portului de
declanşare.